Reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor, procedura asupra căreia administratorul judiciar se va apleca în mod deosebit întrucât societatea debitoare deține premise extreme de favorabile reușitei unui asemenea plan.
Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separate:
Reorganizarea vizează redresarea debitorului prin eficientizarea activității sale și acoperirea într-o proporție cât mai mare a masei pasive, într-un cuantum cel putin egal cu cel realizabil prin faliment.
Reorganizarea judiciară este alternativă oferită debitorului care având o afacere cu pontențial viabil, trece printr-o perioadă de dificultate financiară.
Legea insolvenței, enumeră printre principiile de bază care guvernează aplicarea ei și pe cel al preeminenței reorganizării față de faliment, având astfel pe langă o fundamentare economică și socială și una legală. Prin prisma acestor prevederi, legea prevede o alternativă la lichidare prin faliment, urmărindu-se salvarea întreprinderii și a afacerii debitorului, atunci când aceasta soluție răspunde mai bine creditorilor, debitorilor și angajatilor, pe baza unui plan de reorganizare, care va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitatea și specificul activitățiii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului, și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică. (art. 133 alin. 1 din Lege)
Prin aprobarea procedurii de reorganizare judiciară se dă o șansă societăților debitoare să reușească redresarea financiar economică. Acest lucur se bazează pe mai multe premize din care cele mai importante le enumerăm în continuare:
Toți clienții și creditorii debitoarei să fie de acord cu sprijinirea și aprobarea unui plan de reorganizare prin continuarea activității acestuia;
Existența unor avantaje reale pe termen mediu și lung în susținerea planului de reorganizare;
Posibilitatea încheierii unor înțelegeri sau convenții privind eșalonarea datoriilor;
Viabilitatea economică a debitoarei;
Stabilirea relațiilor cu diferite entități care să sprijine financiar planul de reorganizare (bănci, acționari, etc.);
Identificarea unor surse interne și externe de autofinanțare;
Existența compatibilităților în implementarea și realizarea planului de reorganizare (resurse umane, materiale, etc)
Continuând activitatea crește considerabil gradul de vandabilitate al bunurilor unei societăți „active”, față de situația valorificării patrimoniului unei societăți „moarte”, nefuncționale (patrimoniu care, nefolosit, este supus degradării inevitabile până la momentul înstrăinării);
De asemenea, continuarea activității de producție mărește considerabil șansele ca activul societății să fie vândut ca un ansamblu în stare de funcționare(ca atare), chiar în eventualitatea nedorită a deschiderii procedurii de faliment;
Societatea are costuri fixe (utilități, salarii, pază, asigurări bunuri din patrimoniu, impozite, taxe locale, etc.) semnificative, cheltuieli care nu pot fi amortizate decât prin continuarea activității de bază, precum și din obținerea de venituri din închirieri și valorificări ale bunurilor dispensabile activităților pe care societatea urmeazaă a le desfășura.
Toate aceste cheltuieli, în cazul nefericit al falimentului societății, ar urma să fie plătite prioritar din valoarea bunurilor vândute, conform art. 159 pct. 1 din Legea 85/2014 (ca și cheltuieli de conservare și administrare), impietând asupra valoriii obținute din vânzare și diminuând în mod direct gradul de satisfacere a creanțelor creditorilor.
Avantajele de ordin economic și social ale reorganizării sunt evidente, ținând cont de necesitatea menținerii în cirucitul economic a unei societăți care a avut un bun renume pe piața de profil din întreaga țară, a avut rezultate concretizate în obținerea unor importante cifre de afaceri și profituri, a fost un bun și important contribuabil la buget și datorită brandului care l-a consacrat.
Scopul principal al reorganizării coincide cu scopul Legii nr. 85/2014, proclamată fără echivoc în primele articole și anume acoperirea pasivului debitorului în insolvență.
Principala modalitate de realizare a acestui scop în concepția modernă a legii, este reorganizarea debitorului și menținerea societății în viața comercială cu toate consecințele sociale și economice care decurg din aceasta. Astfel este relevantă funcția economică a procedurii instituite de Legea 85/2014, respectiv necesitatea salvării societății aflate în insolvență prin reorganizare inclusiv restructurarea economică și numai în subsidiar, în condițiile eșecului reorganizării sau lipsei de viabilitate a debitoarei, recurge la procedura falimentului pentru satisfacerea intereselor creditorilor.
Planul de reorganizare potrivit spiritului Legii 85/2014, trebuie să satisfacă scopul reorganizării lato sensu, anume menținerea debitoarei în viața comercială și socială, cu efectul menținerii produselor debitorului pe piață. Totodată reorganizarea înseamnă protejarea intereselor creditorilor, care au o șansă în plus la realizarea creanțelor lor. Aceasta pentru că în concepția modernă a legii este mult mai probabil ca o afacere funcțională să producă resursele necesare acoperirii pasivului decât lichidarea averii debitoarei aflate în faliment. Argumentele care pledează în favoarea acoperirii pasivului societății debitoare prin reorganizarea activității acesteia sunt accentuate cu atat mai mult în actualul context economic caracterizat printr-o acută criză de lichidități și scăderea semnificativă a cererii pentru achiziția de bunuri imobile.
În acest context economic încercarea de acoperire într-o proporție cât mai mare a pasivului societății debitoare prin lichidarea bunurilor din patrimoniul acesteia va necesita un interval de valorificare destul de ridicat generat de inexistența unei cereri susținute pentru active imobiliare de tip industrial cum sunt majoritatea activelor societății.
Reorganizarea judiciară își propunre să acționeze pentru modificarea structurală a societății pe mai multe planuri: economic, organizatoric, managerial, financiar și social având ca scop principal plata pasivului debitorilor, relansarea viabilă a activității sub controlul strict al administratotului judiciar în ceea ce privește realizarea obiectivelor menționate.
În această variantă se va efectua un inventar riguros al întregului activ al debitoarei și în stransă colaborare cu compartimentul tehnic al acesteia se vor identifica acele active de care societatea se poate dispensa fără a-i afecta activitatea de bază. Acest lucru presupune:
Pe lângă acestea de mai sus, plus toate masurile prezentate în cadrul organizării judiciare împreună cu identificarea unor activități posibil a fi desfășurate în cadrul debitoarei conduc la o nouă situație economică și financiară, în măsură să realizeze obiectivele strategice.
Și în această variantă este foarte importantă menționarea stransă a legăturilor cu partenerii comerciali și cu instituțiile publice pentru asigurarea neîntreruptă a activității debitorului. De aceea apreciem că trebuie identificați acei furnizori strategici fără de care activitatea debitoarei nu poate desfășura negocierile cu aceștia, fiind o altă prioritate în perioada următoare astfel încât să se ajungă pe cale amiabilă la înțelegeri reciproc avantajoase.